Cred că în curând blogul acesta va rugini; şi cum nu îmi doresc acest lucru, este timpul să mai postez ceva.
A venit primăvara şi dintr-o dată mă simt mai bine. Oboseala cronică acumulată în timpul iernii mult prea lungi care a trecut începe să se risipească. Era şi cazul. Ca de fiecare dată în pragul unui nou început – primăvara în cazul ăsta – ne propunem tot felul de lucruri: să slăbim, să ne lăsăm de fumat, să mergem la sală sau să facem un sport, să fim mai buni, să fim mai optimişti... dar din păcate multe din aceste lucruri nu rămân decât pe hârtie sau în capul nostru. Oare de ce? – pentru că ne lipseşte acel impuls din partea cuiva. Atunci să stăm şi să aşteptăm până la Paştele Cailor acel impuls care probabil nu o să vină niciodată. Dacă nu vine de la noi, nu o să vină de la nimeni.
Mobilizarea de primăvara ar trebui să ne aducă cu picioarele pe pământ. Să ne dăm seama că nu suntem prea obosiţi, prea trişti, prea lipsiţi de orice chef, ci de faptul că nu suntem capabil să trecem peste aceste stări altfel. Şi când zic altfel mă refel la îndepărtarea de acea stare de letargie care nu duce la nimic bun.
Să vedem faptele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu